Alfa –
by Costache Ioanid
Alpha
Când Adam, în
clipa cea deplină,
When Adam, at
the right time
ochii de ţărâna şi-a
deschis,
From the dust
his eyes opened,
a văzut un Om... într-o grădină...
He saw a Man…
in a garden…
l-a văzut pe Alfa în
lumină,
He saw Alpha
in His light,
pe ISUS în scâteiri de vis.
Jesus, in glimpses
of a dream.
Şi era grădina ca o carte...
And the garden
was like a book…
Pomul cel de viaţă... pomul cel de moarte...
The tree of
life… the tree of death….
Trandafiri de sânge... crini de rugăciuni.
Roses of
blood… lilies of prayers.
Iar când umbre-albastre se lăsară
And when the
blueish shadows dawned
peste taina ultimului ram,
Over the
secret of the last branch
înălţându-se în liniştea de
seară,
Ascending
from the silence of the evening,
Prinţul sfânt Se despărţi de-Adam.
The Holy
Prince separated from Adam.
Dar... urcând în zarea albăstruie,
But… rising
on the blue horizon,
Alfa, chipul dragostei dintâi
Alpha, the
face of the first love
aştepta ca primul om să-i spuie
Was waiting
for the first man to say to Him
un cuvânt... doar un
cuvant: "RĂMÂI!"...
A word…only a
word: “STAY!”…
Au trecut pe urmă ani de-nfrângeri.
Then, many years
of defeats passed.
Şi-ntr-o zi, la Mamre, sub stejari rotaţi,
And one day,
at Mamre, underneath the oaks,
Avraam văzu pe Alfa între îngeri.
Abraham saw
Alpha among the angels.
- Domnul meu, e greu prin
soare să străbaţi.
“My Lord, it
is hard for You to walk through this sun.
Tălpile în pietre ai să-Ţi sângeri.
Your feet
will bleed.”
Şi uitând Avraam povara
bătrâneţii,
And Abraham,
forgetting the burden of his age,
a pornit cu robii şi-a ales
un junc.
Went with his servants and got
a calf.
Iar când isprăviră de
prânzit drumeţii,
And when they
finished eating,
spre bătrân Se-ntoarse Prinţul
vieţii:
The Prince of
life turned to the old man:
- Sara, pân' la anul, vei
avea un prunc!
“Sara will
have a son in a year!”
Şi ISUS dădu să plece spre Sodoma,
And JESUS
started walking towards Sodom,
murmurând: - Voi arde tot ce-i putred, tot!
Whispering, “I’ll
burn all that’s rotten, all!”
Vântul prin fâneţe răscolea
aroma...
The wind was stirring
through the fields their smell…
Iar Avraam, bătrânul, se
gândea la Lot...
As Abraham,
the old man, was thinking of Lot…
- Doamne, nici o făptură ochiul Tău n-o pierde.
“Lord Your
eye doesn’t lose sight of any being
Sângele din uliţi trebuie să-l răzbuni.
The blood in
the streets You must revenge.
Dar să arzi şi vreascul şi copacul verde?...
But will You
burn together the dry wood with the green tree?...
Poate sunt acolo zece oameni buni...
Maybe there
are ten good people there …”
- Iată, fu răspunsul, îngerii vor trece.
“Behold”, was
the answer, “the angels will pass,
De vor fi buni zece, Eu Mă
voi abate,
And if there
will be there ten good people, I will stay My hand,
voi cruţa cetatea
pentru-aceştia zece!
I will spare
the city for these ten!”
Şi-a simţit Avraam în piept o plinătate,
And Abraham
felt in his chest a fullness,
a simţit c-avea un frate-DUMNEZEU.
He felt he
had a brother in GOD.
Dar ISUS, mergând către
cetate,
But Jesus
walking towards the city,
paşii-ncetinindu-Şi... aştepta mereu...
He slowed His
steps… waiting, always waiting…
O, ce mult dorea El, nu
lumeşti bucate,
Oh, how He
desired, not worldly delights,
nu slujiri, nici fumul unei dulci tămâi.
Not obeyances,
nor the smoke of incense.
Ci El, Prinţul Slavei, "Dumnezeu şi frate",
But He, The
Prince of Glory, “God and brother”,
pentru-atâtea daruri binecuvântate,
For all the
heavenly blessings He bestowed,
aştepta o şoaptă, un
cuvânt:"Rămâi!"...
Was waiting
for a whisper, a word, “Stay!”…
Prin Iaboc trecură Leea şi Rahela.
After Leah
and Rachel have crossed the river,
Iacov, copleşit de frica lui Edom,
Jacob, overcome
with fear of Edom,
se ruga în taină. Şi în ceasu-acela,
Was praying
in secret. And that very hour,
i-apăru sub ramuri de lămâi... un OM...
Suddenly appeared
to him under the trees… a MAN…
I-apăru un înger cu cereşti veşminte.
An angel in
heavenly robes.
Şi-L cuprinse Iacov ca
pe-un vis din Rai.
And Jacob
grabbed Him like a dream from Eden,
- Nu Te las, Stăpâne, până cănd nu-mi dai
“I won’t let
go of You, Master, until you give me
binecuvantarea cerurilor sfinte!
The blessing
of the holy heavens!”
Stelele pe boltă lunecau în vale,
The stars were
slipping on their path in the valley,
urmărind pe Alfa în
strâmtoare prins...
Watching Alpha
caught in this embrace…
Iar când astrul zilei sângera-n zăbale,
And when the
morning star was bleeding daylight,
Prinţul cel de taină Se lăsa învins,
The mystery
Prince allowed Himself to be overcome,
aşezand pe Iacov mâini sacerdotale...
Laying priestly
hands on Jacob…
Şi-a plecat ISUS încet, cum apăruse,
And Jesus
left slowly, as He appeared,
aşteptând ca Iacov, de sub albi lămâi,
Waiting that Jacob,
from underneath the trees,
după ce primise darul care-l vruse,
After receiving
the gift he had asked for,
să-L oprească şi pe Cel ce i-l dăduse,
To stop Him,
The One that gave the gift,
cu un semn, cu-o şoaptă,
c-un cuvânt: "Rămâi!"...
With a sign,
with a whisper, with a word, “Stay!”…
Şi trecură iarăşi anii peste lume
Again, years
passed over the world,
pân' să crească holda şi să dea în pârg.
Until the
crop was grown and ready for harvest.
Iar cândva trei oameni se urcau cu sârg
And sometime three
men were climbing
însoţind pe Alfa undeva, pe-o culme.
Together with
Alpha, somewhere on a top.
Şi deodată... Doamne, peste muchii crunte,
And suddenly…
Lord, over harsh cliffs,
nouri de lumină au venit de
sus,
Clouds of
light appeared from on high,
ca un miez de soare pe smerita frunte,
Like a sun
core over the humble forehead,
pe vesmântul alb al blândului ISUS.
Over the
white garments of gentle Jesus.
Se părea că Raiul iarăşi se aşterne,
It looked as
if again Eden is restored,
cu oştiri de îngeri...
într-un sfânt colind.
With hosts of
angels… in a holy song.
Moise şi Ilie, lângă El venind,
Moses and
Elijah came and sat beside Him,
ascultau cuvântul dragostei eterne.
And were listening
to the word of the eternal love.
Şi-atunci Simon Petru, om de căpătâi,
And then Simon
Peter, first among his peers
s-a-nălţat deodată în sclipirea dalbă
Rose in all
that shining whiteness
şi-a rostit cuvântul... (El l-a spus întâi!)
And said the
word… (he said it first)
- O, rămâi, IESUA, bine-i să rămâi!...
“Oh, Stay,
Yeshua, it is good to stay!
Şi-am să fac aicea trei colibi degrabă!
And I will
build here three shelters immediately!”
Spre Emaus, iată, trei bărbaşi mergeau,
On the way to
Emmaus, behold three men walking,
cu suspine-amare, cu vorbiri ciudate.
With
anguished sighs, with strange speech.
- Ce-s aceste vorbe între voi schimbate?
“What are
these words you exchange between you?”
i-a-ntrebat. Dar cine-i? Vai! ei nu ştiau!
They were
asked. But who is this? Oh, they didn’t know!
- Tu eşti singur oare în Ierusalim
“Are you the
only man in Jerusalem
ce nu ştii necazul zilelor acestea?
That doesn’t
know about the calamity of these days?”
Şi mergând alături, îi
dădură vestea
And walking
together, they shared the news,
despre-acel ISUS, MELEK ha
IEHUDIM.
About that
Yeshua, Melech Ha Yehudim (Jesus, King of the Jews).
- Noi trăgeam nădejde,
domnule, că El,
“Sir, we were
hoping that He,
Prooroc înalt în fapte şi
cuvinte,
Highly
esteemed prophet in words and deeds,
va aduce iarăşi slava-n Israel.
Will restore
the glory of Israel.”
Şi-a-nceput străinul: - Oameni grei la minte,
And the
stranger started: “Foolish men,
inimi de zăbavă, neam întârziat,
Slow hearts, people
slow of understanding,
fără Jertfa scrisă-n
sulurile sfinte,
Without the
Offering written in the holy scrolls,
v-ar fi dat salvare Unsul aşteptat?
Would have the
Anointed One been able to give you salvation?
N-aţi citit Geneza?
Have you not
read Genesis?
Pe Moria, oare,
On mount
Moriah, isn’t it so,
n-a venit să moară un
berbec ascuns?
That a hidden
ram came to die?
În Exod ce-nseamnă Mielul
cel străpuns
In Exodus,
what does the sacrificed Lamb mean?
şi-n Levitic Jertfa
înlocuitoare?
And in
Leviticus, the substituting Sacrifice?
Ce-i în cartea Numeri
stânca cea lovită?
What’s in the
book of Numbers the rock that has been hit?
Şi acel prooroc din Deuteronom?
Who is the
prophet in Deuteronomy?
Nu plângea în David Dumnezeul-Om
Wasn’t the
one crying through David, the God-Man?
şi-n Isaia oaia mută şi
smerită?
What about in
Isaiah, the humble and mute sheep?
Dar voi toţi aceia ce I-aţi fost cununa
What about
all you who have been His crown,
n-aţi simţit puterea din Cuvântul viu,
Have you not
felt the power of the living Word,
când Rabinul vostru biruia furtuna?
When, your
Rabbi, was defeating the storm?
Când ieşea în giulgiu Lazăr din sicriu?
When Lazarus
came out of his tomb all wrapped up?
Voi toţi, ucenicii Omului
durerii,
All you,
disciples of the Man of suffering,
voi ce L-aţi lăsat să fie
prins şi dus,
You who
allowed Him to be caught and taken,
voi care-aţi privit mărirea
Lui ISUS,
You who
watched the glory of JESUS,
cum de vă-ndoiţi de gloria-nvierii?
Now you doubt
the glory of resurrection?
Ascultau cei doi mustrarea
cea tăioasă
The two were
listening to the harsh rebuke,
ce turna un foc în inima lor rece.
That was pouring
fire in their cold hearts.
Dar trecuse vremea, vai!
erau acasă
But the time
had passed and oh, they arrived home
şi "străinul" parcă se grăbea să plece.
And “the
stranger” seemed like in a hurry to leave.
Şi atunci din nou dorita primăvară
So then
again, the desired spring
şi-a rostit cuvântul dragostei dintâi.
Spoke the
word of first love,
- O, rămâi cu noi căci vremea e spre seară.
“Oh, stay! Stay
with us because it’s evening
Ziua e trecută. Vin' la noi... RĂMÂI!...
The day has
passed. Come with us… STAY!”
A trecut apoi peste Chedron o ceaţă.
Then a fog
passed over Kidron,
Unsprezece Iacovi se luptau acum!
Eleven Jacobs
were fighting now!
Cum să-ntorci privirea şi
să pleci la drum
How to look
away and start on your way?
cum să laşi atâta dragoste curată?
How to
abandon so much pure love?
Pentru cea din urmă binecuvântare,
For one last
blessing
mâinile străpunse Alfa Şi
Le-a-ntins
Pierced hands,
Alpha lifted
Si deodată... uite... parcă S-a desprins...
And suddenly …
look… it’s like He slipped away…
Da. Se-nalţă. Urcă, dar
plângând... în zare.
Yes. He’s
ascending. Higher, but crying… in the distance.
Căci privind de sus pe cei legaţi de Sine
For as He
watched from high for those tied to Himself,
cu eternul semn din mâini şi din călcâi,
With the eternal
sign in His hands and His heel,
El citea-n toţi ochii aceleaşi dulci suspine:
He could read
in all eyes the same sweet sighs:
- O, RĂMÂI, RABUNI! IEŞUA... RĂMÂI!...
“OH, STAY RABBI!
YESHUA, STAY!”…
Răsunaţi în nouri, trâmbiţe de-aramă!
Resound from
the clouds, trumpets of bronze!
Vino, MIRE tainic, din
cereşti poteci!
Come, mysterious
GROOM, from the heavenly paths!
Şapte continente zi de zi
Te cheamă!
Seven
continents every day call on You!
Vino, PRINŢ al SLAVEI!, DRAGOSTE DE VECI!
Come, PRINCE
OF GLORY! ETERNAL LOVE!
AMIN
Amen
Alfa- by Costache Ioanid
I have nothing to offer You, Lord, my God and King.
Nothing that wasn’t given to me by You. Whether things, feelings, thoughts…
tears. Even me wanting Your return, sometimes feels like that’s Your
yearning and I only feel ripples of Your feelings and I imagine them to be my
own.
You know all things, Lord. You know my heart inside out
and none of my thoughts are hidden from You, so You know I acknowledge that I
have nothing Lord… but stay! In this nothing that I have to offer, stay! Help
me create a pleasant place for You to dwell in… and stay! Until the very end,
Lord, stay!
Cristina Pop